Wednesday, 24 February 2010

Job Search prin agentii de recrutare

Daca lucrezi ca mine in Personal Assistance, Executive Assistance, Secretariat, Office Management, Admin, etc si iti cauti un job in Londra (si nu numai), probabil ca stii deja ca majoritatea joburilor super cool si foarte bine platite sunt scoase la concurs prin agentiile de recrutare. Daca te hotarasti sa aplici pentru astfel de joburi trebuie sa te astepti la urmatoarele:

1) Nu toate joburile de pe site-urile predominate de agentiile de recrutare exista si in realitate. Agentiile nu publica datele personale ale angajatorului (numele companiei, adresa, numar de telefon) pe site-uri. Foarte multe agentii isi atrag clientela in acest mod.

2) Poti sa aplici si pentru 200 de joburi intr-o zi, asta nu inseamna ca vei fi contact (daca vei fi contactat) de catre agentii exact pentru joburile pentru care ai aplicat. Cine se va stradui sa faca efortul sa iti citeasca CV-ul si ii va placea ce scrie acolo, te va contacta:
a) fie pentru a te pune in baza lor de date
b) fie pentru a te chema sa te inregistrezi cu agentia.

3) Daca se intampla b), asta nu inseamna ca dupa inregistrare vei primi imediat interviuri cu vreo companie care angajeaza. Dupa inregistrare si teste in word, excel, powerpoint, access, typing, spelling, proof reading, etc (approximativ 1 ora sau 1 ora jumatate), iti vor pune intrebari despre experienta anterioara, un fel de interviu prin care vor vedea cum vorbesti, cum te adresezi interlocutorului, cat de bine esti pregatit sa te vinzi, etc. Unii agenti mai constiiciosi chiar iti vor da sfaturi cum sa raspunzi la unele intrebari cheie in fata angajatorului.

4) Dupa evaluarea rezultatelor si interviului ti se pot comunica urmatoarele:
a) te vor contacta ei cand vor gasi ceva "suitable" pentru tine.
b) te vor intreba daca esti pregatit sa lucrezi ca temp pentru o perioada (pentru a observa cum te descurci "pe teren")
c) iti vor oferi detaliile unui job concret si te vor trimite la un interviu cu un angajator. (daca esti norocos)

5). Chiar daca mergi doar pentru a te inregistra cu o agentie, nu inseamna ca nu vor judeca cum esti imbracat si cum te prezinti, deci pregateste-te ca pentru un interviu normal cu un angajator.

6) Fii sigur ca ai cu tine toate actele care ti le vor cere pentru inregistrare, altfel risti sa te trimita acasa.

7) Nu aranja mai multe interviuri cu mai mult de una sau doua agentii in aceeasi zi si asigura-te ca ai destul timp sa ajungi de la o agentie la alta la ora stabilita, nu intarzia, nu le place.

8) Pregateste-te sufleteste sa te intorci acasa dupa o zi lunga si posibil fara nici un rezultat, iar maine sa o iei de la capat.

9) Daca nu ai primit nici un telefon de la nici o agentie la care te-ai inregistrat timp de o saptamana de la inregistrare si teste, suna-i. Nu astepta dupa ei. Cu cat ii bati la cap mai mult si mai des cu atat isi vor aduce mai bine aminte de tine.

10) Nu te lasa doar pe mana lor, contacteaza si angajatorii care isi publica anunturile de angajare direct, fara intermediul agentiilor. Dar despre asta, data viitoare:).

Monday, 8 February 2010

The 7am alarm clock

Deanna loves to cut paper with scissors, ever since she could handle a pair of scissors.. At first it was the safe type, baby scissors, that doesn't cut too well but would keep your child's fingers safe and their frustration at a maximum. Then it was a more grown up but still safe scissors that cut better but not as good as mommy's scissors. So one day, she started to use the normal scissors. Not even once she cut herself. That was until yesterday, when her dad bought her a pretty pink new pair of scissors that cut as well as the normal ones, but it stops her from loosing our scissors all over the place. So yesterday evening, Deanna had her first scissors cut, as thick as one strand of hair and about 2mm long. That combined with the fact that she's got a brand new box of pretty pink and coloured plasters, made her make more fuss about it than she usually does in this situations. She didn't cry, but she did mention the cut quite a few times before bedtime.

I love sleeping in the morning after the alarm clock is gone off. Thus, I usually put my alarm clock to ring 15 minutes before my normal wake up time, so i can snooze. These days i don't have to wake up too early, 7am. So my alarm clock rings at 6.45, with 5 minutes snooze time, three times.

But if you have a child, things are not going that smooth every morning.
-6.46am - Mommy, my plaster fell off my thumb, can you get me another plaster please?(that's what happened this morning). Of course, maternal instinct is quite powerful and if you know your child is awake and wants something, than, as much as you're trying to ignore it, it doesn't work. So I ask her to give me 5 more minutes (I know!!!, it should be the other way around) and try to snooze some more but other thoughts kick in, what is she wearing to school?, what breakfast will she have?, what day is today?, does she have any clubs today? did I take the meat out of the freezer? What am I cooking today?, etc etc etc. So of course i keep my eyes closed for another minute then, with much regret I decide to wake up.

Other reasons that wake me up before i am ready:
- 6.40am - Mommy I am cold/hot, can i have another blanket please?
- 6.45 am - Mommy, is it morning yet? Why is it so dark outside?
- 6.50 am - Mommy can I tell you my dream?

etc.

Of course it doesn't happen every morning, usually I manage to wake up before her and she would be the one to ask me for 5 more minutes. But we always remember the exceptions, don't we? :)

Friday, 29 January 2010

Psihologie cu bunici

Bunicul Deannei din partea tatalui (grandad) nu mai e printre noi de vreo 10 ani. Nu l-am cunoscut nici eu nici ea. Cu toate astea Deanna stie destul de multe despre el prin intermediul bunicii si a sotului. Il stie din poze, stie mici povestiri, etc. Pentru ca nu il cunoaste si stie ca nu il va cunoaste niciodata, pomeneste destul de des de el. Cateodata imi spune ca l-a visat, sau imi repeta povestile auzite de la taticul ei sau de la soacra-mea. Din cate am inteles nu e ceva iesit din comun pentru copiii de vasta ei sa pomeneasca de un bunic care nu mai e. Este modul ei de a se impaca cu gandul ca nu il va cunoaste niciodata. Despre tatal meu (bicu) care e alive and well, pomeneste mai rar. L-a vazut o singura data cand avea vreo 2 anisori. Il stie mai mult din poze si din povestirile mele si mai vorbeste cateodata cu el la telefon, el pe romaneste, ea pe engleza :). Azi dimineata a fost iar una din acele dimineti in care am povestit despre grandad, despre o poza care a vazut-o in vitrina soacramii in care el avea barba. Si ca sa inteleg logica ei, o intreb:
- Deanna you don't speak very often about bicu, why?
- But i can't remember him very well, o only saw him once when i was little.
- But you never met grandad, and you always talk about him.
- Oh mommy, do you feel left out?
Ei cu asta mi-a inchis pliscul ;) I-am raspuns ca nu ma simt left out, ci sunt doar curioasa. La care ea :
- It's simple, bicu is still alive and grandad is dead. That's why i talk about him a lot. I wish i met him.

Si gata, am plecat la scoala :).

Everyone will laugh at me

De cand ma stiu am avut o problema cu pantalonii lungi care sunt prea scurti. Adica sunt undeva la nivelul gleznei sau deasupra lor. Din punctul meu de vedere, pantalonii trebuie sa acopere glezna sau sa aproape la nivel cu talpa. Daca's mai lungi merg scurtati sau cu tocuri ;).
Mergand cu Deanna ieri dimineata la scoala am vazut ca pantalonii ei de la uniforma de scoala incep sa sara de glezne, drept pentru care, dupa ce am lasat-o pe madam la scoala am mers in oras sa cumpar pantaloni. Ca orice mama, ii stiu masurile ochiometric, asa ca i-am luat una bucata pantaloni de stofa negri o croiala mai sport si una bucata pantaloni stofa gri, croiala clasica.
Azi de dimineata i-am spus care are pantaloni noi. Cei gri ii sunt cam mari in talie, deci trebuie sa lucram la ei (intotdeauna am avut problema asta cu ea - buni in lungime, largi in talie). Cei negri in schimb, sunt cu talie ajustabila, deci no problem. Dar au inceput miorlaielile: They look like boys trousers (adica sport, nu croiala clasica). Why are they different from my old ones? They are too big. Everyone will laugh at me. I don't like them.
In lungime sunt buni, o idee mai lunguti, dar nu ceva care sa iasa in evidenta. Dar bine inteles ca azi de dimineata domnisoara mea a plecat la scoala cu pantalonii cei vechi si scurti. Nu stiu cum sa fac sa o conving ca pantalonii cei noi arata mai bine pe ea decat cei vechi. Maine mai incercam o data. Poate isi schimba parerea. :)

Tuesday, 15 December 2009

Blog de Decembrie

Ziua Deannei a fost si a trecut, cam acum 6 luni de zile. Tot de atunci nu am mai scris pe blog. Ce s-a mai intamplat intre timp? Nu mare lucru. Eu sunt tot fara job, asa cum eram si acum 6 luni. Am mai gasit posturi temporare pe ici pe colo, dar nu mare lucru. Faptul ca inca nu stiu sa conduc ma "ajuta" sa raman neangajata din motive de cladiri si birouri care sunt la mama naibii unde nici tren si nici autobuz nu ajunge. Nu conduci, nu muncesti, clar.
Deanna creste, invata sa scrie si sa citeasca. Dupa spusele invatatoarei, se descurca foarte bine la cei 5 ani jumate ai ei. Aseara mi-a citit jumatate din "Cat in the Hat". Dr Seuss e tare destept la scris carti pentru copii care abia invata sa citeasca. Si la scris merge bine. Invat si eu cu ea metodele de invatare a limbii englize atunci cand abia inveti sa scrii pentru prima oara. La inceput te iei dupa sunete, apoi inveti grupuri de litere care formeaza un anumit sunet. La caligrafie inca sta prost... invatatoarea nu pune mare pret pe ea... Imi explica acum vreo doua saptamani ca e mai important ca elevii sa invete sa scrie de la stanga la dreapata, in linie si sa puna punct dupa propozitii, e mai putin important ca P e pe aceeasi linie cu D. Asa ca e treaba mea sa o ajutsi sa ii explic cum e treaba cu caligrafia, si sa scriem intre linii cu coada lui P sub linie si coada lui D deasupra liniei.
Ii scrie scrisori lui Mos Craciun din Noiembrie. De la trambuline, la chiatara, vioara, laptop, pana la "calutz pe batz" sau hobby horse cum i se spune pe aici si "christmas buddies" filmul cu niste catei dragalasi care trec prin tot feluld e aventuri... le vrea pe toate :). Lista s-a tot schimbat... acum gata... a scris scrisoarea finala care a fost postata catre "Santa".

Ne vom petrece Craciunul acasa. Dupa cum sta situatia, s-ar putea sa fie ultimul craciun petrecut acasa. Dar noi sa fim sanatosi, ca in rest o sa fie si mai bine :).

Nu promit ca o sa scriu mai des, dar am sa incerc sa nu mai las sa treaca inca 6 luni pana voi scrie un nou post :).

Va doresc sa aveti parte de un Craciun fericit si imbelsugat si un An nou mai bun pentru toata lumea.

Thursday, 21 May 2009

I smiled this mornign because i read this...

'Duck Man' saves the day! Banker catches ducklings plunging from first-storey ledge to concrete pavement below

The spectacle of a banker scurrying across a pavement, catching ducklings as they plunge off a ledge has resulted in him earning the nickname 'Duck Man'.

Full Story: click here

21 May 2009
www.dailymail.co.uk

Sunday, 19 April 2009

La multi ani Fratimiu




Sa traiesti, sa cresti mare,s anatos, voios si la punga gros! Pupam si abia asteptam sa te vedem!

Tuesday, 14 April 2009

Primavara, Paste 2009

Sa aveti parte de un Paste fericit alaturi de cei dragi ai vostri!

Noi tocmai am terminat vacanta de Paste. Mama mai sta o saptamana. Ajunge acasa de Paste :).











Vreme buna de urcat prin copaci si lucrat prin gradina:)








Pozat albine la munca


Narcise si...



Papadii


Si am vopsit si oua:


restul
aici

Thursday, 2 April 2009

G 20

In imagini facute de un roman la Londra.

Wednesday, 1 April 2009

Despre fete

Majoritatea persoanelor cu care lucrez in prezent sunt de sex feminin. Sunt happy sa lucrez cu ele, multe din ele sunt de treaba, dar gasesc ca imi este greu sa comunic, in adevaratul sens al cuvantului 'a comunica' cu ele. Din 10-15 fete cate exista fizic in birou la un moment dat (si alte 15 la telefon sau pe email), am reusit sa comunic cu una singura. Ma amuza sa le ascult, unele sunt pline de viata, altele sunt frumoase si destepte, unele sunt doar destepte, altele sunt mai in varsta sau mai tinere. Dar am observat si lipsa de respect, inganfare, aere de superioritate, competitie, barfa in sensul urat, atac, rautate, etc. Cred ca daca ar fi sa aleg, as alege sa lucrez intr-un mediu mixt sau preponderent barbatesc.
Nu am reusit niciodata sa imi fac prea multe prietene, dar cele pe care le am, imi plac :).

Ca sa nu fiu inteleasa gresit, imi plac si restul, pe unele imi place sa le citesc, pe altele imi place sa le ascult, unele stiu mereu sa se imbrace frumos, altele sunt foarte haioase, cu unele am lucrat extraordinar de bine, cu altele am impartasit multe pareri si experiente asemanatoare. Si cu toate astea, nu pot sa le numesc prietene din mai multe motive - ori nu am reusit (facut efortul) sa le cunosc mai bine, ori si-au aratat si latura negativa cu care nu am reusit sa fiu de acord.

Wednesday, 25 March 2009

Various

I-am dat unui prieten sa asculte balada lui Ciprian Porumbescu. A spus ca e atat de trista incat i-au dat lacrimile.

Vin Pastele, in curand.. .

Cred ca m-a apucat astenia de primavara... desi pe afara tot a iarna miroase inca. Desi in gradina am si narcise inflorite, si zambile si branduse si mi-au inbobocit si lalelele si magnolia... e frig, mi-e frig.. pe dinauntru imi e frig, mi-a intrat frigul in oase. M-as baga sub plapuma si n-as mai iesi de acolo.. nici macar cand e soare... Cred ca m-a apucat astenia de primavara...
Nu simt asa in fiecare zi... in weekend imi place sa ma intind la soare ca o pisica. Si sa imi bag mainile goale in pamant, sa plantez, sa scot buruieni. Imi place sa simt pamantul in maini, desi ma murdaresc si imi intra sub unghii si dupa aia imi ia jumate de ora sa ma curat, nu conteaza, si imi usuca mainile chiar daca imi dau cu jumate de kg de crema, nu conteaza... nimic nu conteaza, mie imi place :).
Sotul ma cearta, imi tot zice sa imi pun manusi. Si cateodata ma intep in vreun spin si scot un scancet de durere si el atunci abia asteapta sa imi arunce o privire gen "vezi, ti-am spus eu sa-ti pui manusi!" dar eu ma incapatanez sa nu lucrez cu manusi in gradina.

Deanna e bucuroasa ca are tovaras de joaca: pe Buni. Eu sunt bucuroasa ca sunt luata in brate si pupata de 3 persoane, dintre care una e mama :). Sunt si eu din nou copil :).

Friday, 20 March 2009

About us

Another week is gone. I was looking forward to this particular end of the week for the simple reason that my mom is coming to visit us and she is arriving tomorrow, Saturday. I look forward to it and so is Deanna, excited to see her "buni" (granny).
Other half and Deanna picked me up from the station today as I arrived a bit later than usual. Dialogue in the car:
- How was your school today Deanna?
- Fine
- What did you do?
- Things, sticking, gluing, cutting... and so on.
- Do you know who's coming tomorrow?
- Buniiiiii
- Are you excited?
- Yes!
- But Buni is not speaking very much English.
- I know!
- Will you teach her?
- Yes! And she will teach me Romanian. And you have to teach me Romanian too because you live in Romania.
- I used to live in Romania, now I live here with you and daddy.
- Yes, but you used to live with Buni, in Romania. And daddy was living with Nana in London. I like Nana's house, but I like our house better. But I like to go and visit Nana sometimes.
- Yes, it's nice to visit Nana sometimes.
- Are we going to the airport tomorrow?
- Yes, Buni is coming by plane.
- I can't wait to see Buni, i'm so excited mommy!

I am excited too, to be honest. Haven't seen Mum since last Easter and she will be spending this year's Easter with us again. We'll be cooking traditional Easter food and dye eggs. Is going to be fun. I'm looking forward to tomorrow. This Sunday is Mother's Day here, another reason to be happy to have my mum around.

This evening Deanna wrote for the first time on a piece of paper "I love you" - something like that: I luv you. She also writes mommy and daddy - like that: Mumme, Dadde. She knows quite a few words now. She takes the sounds and transforms them in letters and words. I feel very proud of her, and I hope she feels proud of herself. At night time, when I am reading her bed time story she is starting to read the easy words with me. Sometimes we manage to read a whole paragraph together. I'm looking forward to the day when she will read her own stories. Or she will read stories to me at bed time.

Friday, 13 March 2009

Red Nose Day, Deanna, Friday

Photobucket

Azi in UK a avut loc actiunea "Red Nose Day - Do something funny for money", bani care se vor indrepta spre organizatii internationale de caritate, in special spre Africa.
Cu aceasta ocazie, la scoala ni s-a spus ca Vineri (adica azi) copii pot veni la scoala costumati in ce vor ei si cine vrea sa doneze cate £1. Ieri domnitza a fost saltata si dusa la cumparaturi sa isi aleaga "something funny" sa se imbrace, a ales Ben10. Cine e Ben10? habar nu am... la TV-ul de la mine de acasa nu ruleaza, nu l-am vazut niciodata, dar se pare ca e destul de popular la scoala, ca si High School Musical de altfel, despre care iar nu stiu nimic. Stiu doar ca fiimea vrea si geanta si sticla de apa cu High School Musical, desi ea n-a vazut filmul si nici nu o sa-l vada deocamdata :).

M-a intrebat sora-mea daca a mai crescut si i-am zis ca da, a crescut. Adevarul este ca nu observ mereu cand si cum creste, din cand in cand... ma uit la ea.. si e din ce in ce mai inatlta, mereu ma ia prin surprindere. Imi creste copilul (normal!), maine poimaine o sa ne certam pe chestii serioase de genul : la ce ora are voie sa vina acasa din oras sau de ce nu are voie sa iasa cu baiatul nu stiu care la un film....

A trecut prima saptamana de cand am inceput lucrul.

Se apropie si pe aici Ziua Mamei, sunt pline magazinele de reclame... parca nu iti vine sa mai sarbatoresti nimic cand vezi cum ti se baga toate prostiile pe gat, pe motiv de sarbatori gen Ziua Mamei, Ziua lui Valentin... le-au cam stricat tot farmecul. Dar stiu cu siguranta ca ma voi bucura foarte cand domnisoara mea imi va spune "Happy Mother's Day, mommy!".

Thursday, 12 March 2009

Noutati de la Ministerul Sanatatii

Azi e innorat. Colegii lancezesc. Am cunoscut un coleg nou de la etajul 4 in lift cand mergeam impreuna la o tigara. E turc si e si el temp(orar), e aici de o luna si termina saptamana viitoare. Vrea sa isi deschida o firma impreuna cu un var. Bravo lui.
Tocmai am terminat pranzul, azi am vrut omleta si omleta am luat de la cantina de jos care practica niste preturi modice spre scumpe, dar e la indemana si nu trebuie sa iesi din cladire. Lenea asta...
Am de finalizat un buletin intern, dar nu am primit toate materialele, asa ca lancezesc si eu impreuna cu colegii mei.
Pe multi inca nu stiu cum ii cheama. Probabil nici nu voi afla pana plec. Pe altii ii cunosc deja foarte bine, dar numai de la telefon.. nu i-am vazut niciodata. Ei se plimba prin tara si inspecteaza ... spitale, bineinteles.
Cred ca toata lumea asteapta ziua de maine fiindca e vineri si e ultima din saptamana dar eu nu prea o astept ca maine e zi de completat o gramada de rapoarte pe care nu le pot incepe azi, numai maine. Si tot maine am de centralizat date care le primesc.. maine.

Wednesday, 11 March 2009

noutati

in ultimele zile ma dau drept angajata a Ministerului Sanatatii si invart hartii si dau telefoane dintr-un birou cu vedere la strada... vreo 5 saptamani de acum incolo...
Cateodata bate soarele in geamul care e langa biroul meu. E in plan deschis si eu sunt pe colt... sa pot scana tot biroul. Inca incerc sa ma prind ce vor ei de la mine... da' lasa ca ma prind eu pana la sfarsitul saptamnii.

Friday, 27 February 2009

Men never listen...

Men never listen

In a Chicago hospital, a gentleman had made several attempts to get into the men’s restroom, but it had always been occupied. A nurse noticed his predicament. ‘Sir,’ she said ‘You may use the ladies’ room if you promise not to touch any of the buttons on the wall.’

He did what he needed to, and as he sat there he noticed the buttons he had promised not to touch. Each button was identified by letters: WW , WA , PP, and a red one labeled ATR. Who would know if he touched them? He couldn’t resist. He pushed WW. Warm water was sprayed gently upon his bottom. ‘What a nice feeling,’ he thought. ‘Mens’ restrooms don’t have nice things like this.’

Anticipating greater pleasure, he pushed the WA button. Warm air replaced the warm water, gently drying his underside. When this stopped, he pushed the PP button. A large powder puff caressed his bottom adding a fragile scent of spring flowers to this unbelievable pleasure. The ladies’ restroom was more than a restroom; it is a tender, loving pleasure treat.

When the powder puff completed its pleasure, he couldn’t wait to push the ATR button which he knew would be supreme ecstasy.

Next thing he knew he opened his eyes. He was in a hospital bed, and a nurse was staring down at him. ‘What happened?’ he exclaimed. ‘The last thing I remember was pushing the ATR button.’ ‘The button ATR is an Automatic Tampon Remover. Your penis is under your pillow.’ MEN NEVER LISTEN

Thursday, 26 February 2009

Tuesday, 24 February 2009

Saturday, 21 February 2009

Spring in my step

Branduse, ghiocei, soare si o plimbare luuuuuunga luuuunga - traseu greu, la picior cu un copil atasat si un prieten satul de joaca - Trafalgar Sq - Waterloo Bridge - Westminster Bridge - St James' Park - Green Park - Marble Arch - Hyde Park - cafea intre Hyde Park si Knightsbridge - si double decker bus spre casa. Nu ne-a luat decat vreo 5 ore care au inclus - joaca, dat in carusel (mary-go-round), mancat vata de zahar, alergat prin parc, dat in leagane, topogan si stiu cu sigurantza ca cel putin o persoana s-a bucurat extrem de iesire dupa o saptamana de vacanta in care a stat in casa pe motiv de tuse.